În noaptea de miercuri spre joi, 194 de drone ucrainene s-au îndreptat spre Moscova. A fost cel mai mare atac de acest fel de la începutul războiului, spune chiar primarul capitalei ruse, Serghei Sobianin. Apărarea antiaeriană a doborât majoritatea lor – cel puțin așa susțin rușii -, dar nu pe toate. Cel puțin 17 oameni au fost răniți, zborurile de pe toate aeroporturile mari ale Moscovei au fost oprite, iar locuitorii din regiune au filmat clădiri avariate și fum ridicându-se peste oraș. A fost a treia oară în cinci săptămâni când Ucraina a lovit aceeași țintă: rafinăria de petrol din Moscova, cea mai mare din Rusia.
Dacă citești presa rusă din ultimele zile, ai impresia că orașul a intrat într-un fel de rutină stranie a fricii. Pe rețelele sociale, moscoviții se plâng deschis de haosul de la aeroporturi și pun întrebări incomode despre eficiența apărării antiaeriene – „de ce trebuie să sufăr eu din cauza asta, de ce nu le doboară?”, a scris cineva, într-un val de nemulțumire pe care propaganda de la Kremlin încearcă să-l stingă, sfătuind oamenii să se îngrijoreze abia atunci când obuzele vor cădea chiar în fața caselor lor.
Rafinăria pe care Ucraina refuză s-o lase să respire
Povestea rafinăriei din Moscova merită spusă separat, pentru că arată o schimbare de tactică. Pe 17 mai, un prim atac a oprit temporar producția. Pe 16 iunie, dronele ucrainene au lovit din nou, de data asta avariind direct unitatea principală de rafinare – instalația ELOU-AVT-6 -, ceea ce a dus la suspendarea operațiunilor. Volodimir Zelenski a numit lovitura „un răspuns just la atacurile rusești” și a adăugat, pe rețelele sociale, o frază care a circulat repede în presa internațională: „Dacă Ucraina arde, va arde și Moscova voastră”.
Numai că rușii abia apucaseră să înceapă reparațiile, când, pe 18 iunie, a venit al treilea atac – de data asta cel mai masiv dintre toate, cu cele 194 de drone. Incendiile au cuprins mai multe puncte ale complexului din districtul Kapotnia, aflat la doar 15 kilometri de Kremlin. Rafinăria asigură aproape 40% din combustibilul folosit în Moscova și alimentează cu kerosen toate cele patru aeroporturi mari ale orașului – ceea ce explică, parțial, de ce Ucraina insistă să revină mereu la aceeași țintă. Nu doar s-o avarieze, ci să blocheze orice încercare de repornire rapidă. Efectele s-au văzut deja în stradă: la pompele Tatneft din Moscova și Sankt Petersburg, vânzarea de benzină a fost limitată la 20 de litri per mașină, motorina la 40 de litri, iar restricții similare au apărut și în alte regiuni unde compania operează.
Atacurile nu s-au oprit la rafinărie. În aceeași noapte de 18 iunie, drone ucrainene au lovit și obiective din regiunile Rostov și Belgorod, provocând incendii la un depozit de petrol din Gukovo și, posibil, la un depozit militar de lângă Șebekino. Presa rusă a descris episodul drept cel mai amplu atac cu drone asupra capitalei din ultimii doi ani.
Kievul, lovit cu rachete hipersonice și sute de drone într-o singură noapte
Dar războiul ăsta nu are un singur sens. Cu două săptămâni și jumătate înainte, în noaptea de 1 spre 2 iunie, Rusia a lansat unul dintre cele mai mari atacuri ale ultimelor luni asupra Ucrainei: 656 de drone și 73 de rachete, potrivit forțelor aeriene ucrainene, vizând în principal Kievul, dar și Dnipro și Harkiv. Bilanțul a fost greu – cel puțin 17 morți și peste 110 răniți, conform celor mai recente cifre confirmate de autorități. La Dnipro au murit 11 oameni, printre care doi copii; trupurile unui băiat de opt ani și ale unei femei au fost scoase de sub dărâmăturile unui bloc de patru etaje. La Kiev, șase persoane au fost ucise și 64 rănite, iar printre victime s-au numărat și angajați din serviciile de electricitate. Cinci spitale și clinici din capitală au fost avariate, potrivit Ukrainska Pravda, iar două blocuri înalte de apartamente au fost lovite direct.
Ministerul rus al Apărării a confirmat că a folosit, în acel atac, cel mai mare număr de rachete Zircon – rachete hipersonice – de până atunci. Zelenski a reacționat cerând, din nou, sisteme americane de apărare antiaeriană, pe care le-a numit „absolut necesare”. Atacul venise după zile de avertismente că Moscova pregătea o ofensivă de amploare, ca răspuns, susțin rușii, la un atac cu drone asupra unui cămin din regiunea Luhansk, soldat cu 21 de morți – atac pe care Ucraina l-a negat.
De atunci, loviturile asupra Kievului nu s-au oprit, doar și-au schimbat ritmul. Pe 18 iunie, capitala ucraineană a fost lovită din nou cu rachete balistice, jurnaliști aflați la fața locului relatând sunetul unei rachete urmat de două explozii și oameni alergând spre adăposturi. Cu câteva zile înainte, un alt atac rusesc ucisese cel puțin o persoană la Kiev, în timp ce, la Sumî, un atac separat cu dronă a mai făcut o victimă.
Pe fondul bombelor, discuții de pace care nu ajung nicăieri
Tot acest schimb de lovituri se petrece, paradoxal, exact în perioada în care diplomația încearcă, oficial, să găsească o cale spre încetarea focului. Zelenski a discutat recent cu Emmanuel Macron și cu Donald Trump rezultatele summitului G7 de la Evian, descriind întâlnirea drept una care „ar putea aduce schimbări semnificative” – fără să ofere, însă, detalii concrete. În același timp, negocierile pentru oprirea ofensivei rusești rămân, potrivit oficialilor occidentali, în impas, după mai bine de patru ani de război care a provocat sute de mii de morți și milioane de refugiați.
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a transmis după ultimul atac asupra Moscovei un mesaj fără ambiguitate: reacțiile verbale nu mai sunt suficiente, iar armata rusă va continua atacurile asupra unor ținte pe care Moscova le consideră importante pentru capacitatea de luptă a Ucrainei. Ucraina, la rândul ei, nu dă semne că ar vrea să oprească loviturile asupra infrastructurii petroliere rusești – dimpotrivă, ultimele săptămâni arată exact opusul: o strategie tot mai insistentă de a lovi aceleași ținte, de mai multe ori, până când reparațiile devin imposibile.
Pentru moment, singurul lucru cert e ritmul. Atac, reparație parțială, atac din nou. Moscova numără dronele doborâte, Kievul numără morții din blocurile lovite noaptea, iar discuțiile despre pace rămân, ca de atâtea ori în ultimii patru ani, un orizont care se tot îndepărtează pe măsură ce te apropii de el.
