Pe 14 iulie, Ministerul Mediului a pus în transparență decizională un proiect de lege care transpune o directivă europeană privind infracțiunile de mediu. O zi mai târziu, proiectul a fost scos de pe site-ul ministerului. Până atunci, însă, în spațiul public se instalase deja un incendiu pe care nicio declarație oficială nu a reușit să-l stingă complet: „Diana Buzoianu vrea să bage la pușcărie românii care sapă fântâni.”
Adevărul e mai complicat decât ambele tabere vor să admită. Și, ca să-l înțelegi, trebuie să citești câteva paragrafe de lege.
Te-ar putea interesa și: Hackerul care a blocat Cadastrul României vorbește: cum a intrat, ce a luat și ce vrea în schimb
Ce prevede Legea apelor în vigoare – și ce nu s-a schimbat
Înainte de orice, un detaliu esențial pe care dezbaterea din social media l-a ignorat complet: în România există deja, din 1996, un prag clar pentru folosirea liberă a apei din puțuri și fântâni. Legea apelor nr. 107/1996, în forma actualizată, prevede explicit că apele de suprafață sau subterane pot fi folosite liber „pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat și alte trebuințe gospodărești, dacă pentru aceasta nu se folosesc instalații sau se folosesc instalații de capacitate mică de până la 0,2 litri pe secundă, destinate exclusiv satisfacerii necesităților gospodăriei proprii.”
Ca să-ți dai seama cât înseamnă 0,2 litri pe secundă: înmulțit cu 3.600 de secunde dintr-o oră și cu 24 de ore, ajungi la 17.280 de litri pe zi – adică peste 17 metri cubi zilnic. O gospodărie rurală medie folosește între 0,5 și 2 metri cubi de apă pe zi. Pragul legal existent depășește cu mult necesarul unei case normale, al unui grajd și al unei grădini împreună. Proiectul Buzoianu nu a modificat acest prag.
Ce adaugă, de fapt, proiectul de lege
Textul pus în dezbatere de Ministerul Mediului transpune Directiva (UE) 2024/1203 privind protecția mediului prin dreptul penal și introduce un nou tip de infracțiune: captarea ilegală a apelor de suprafață sau subterane, pedepsită cu 1 până la 5 ani de închisoare. Pedepsele cresc dacă fapta a produs „daune semnificative” unui corp de apă – 2 până la 7 ani – și ajung la 3-10 ani pentru daune ireversibile la scară largă. Decesul ca urmare a faptei poate duce la 10-20 de ani.
Problema pe care criticii o semnalează și care are substanță reală: proiectul definește „captarea apelor” ca incluzând acțiunea de extragere prin „lucrări de foraj, drenuri ori alte mijloace tehnice” – o formulare care, textual, acoperă și fântânile și puțurile individuale. Iar incriminarea poate opera nu doar când daunele s-au produs efectiv, ci și când fapta este „susceptibilă” să le producă – un prag de „pericol potențial” pe care deputatul AUR Valeriu Munteanu îl califică drept o depășire a cerințelor Directivei europene. „Proiectul depășește cerințele Directivei (UE) 2024/1203 și extinde nejustificat răspunderea penală”, a transmis Munteanu.
Ce spune Buzoianu și ce spun Apele Române
Ministrul interimar al Mediului a reacționat rapid și dur față de interpretările apărute pe rețele: „«Buzoianu vrea să bage la închisoare agricultorii». «Buzoianu vrea să bage la închisoare oamenii care sapă o fântână!». Astea sunt aberațiile inepte rostogolite de mișcările extremiste.” Buzoianu a explicat că legea vizează „mafiile de mediu” – captările industriale ilegale care seacă pânza freatică și lasă sute de localități fără apă – nu gospodăriile individuale.
Apele Române au venit cu același mesaj: inițiativa vizează captările ilegale la volume mari, realizate prin instalații tehnice, nu consumul gospodăresc. Instituția a primit, de-a lungul anilor, sute de sesizări despre instalații montate ilegal în zone montane și submontane care captează apa din pânza freatică la scară și o comercializează sau o folosesc industrial, fără niciun act. Până acum, legislația nu permitea sancționarea penală a acestor fapte.
De ce dezbaterea a degenerat
Răspunsul scurt: pentru că ambele tabere au dreptate parțial, și niciuna nu a spus asta explicit.
Buzoianu are dreptate că ținta reală a legii nu sunt gospodăriile rurale. Dar critica tehnică a proiectului – că textul, în forma publicată, nu conține un prag explicit în litri sau metri cubi care să protejeze clar gospodăriile individuale de încadrarea penală – este legitimă. Diferența dintre o captare gospodărească și una ilegală la scară depinde, în textul propus, de aprecierea inspectorilor și a experților, nu de un număr scris în lege. O lege neclară nu e același lucru cu o lege rea – dar poate produce efecte rele dacă e aplicată arbitrar.
Europarlamentarul ACT Claudiu Târziu, care a declanșat scandalul printr-un video pe Facebook, a mers mai departe decât textul justifica și a afirmat că „oricine sapă o fântână” riscă pușcăria – o interpretare pe care Veridica.ro și alți verificatori de fapte au etichetat-o ca fake news. Dar că proiectul, în forma inițială, conținea ambiguități reale a fost confirmat indirect și de faptul că ministerul l-a retras după o singură zi, urmând să revină cu o versiune revizuită.
Deocamdată, niciun român care are fântână sau puț în curte nu riscă nimic. Legea din 1996 îi protejează clar sub pragul de 0,2 litri pe secundă. Proiectul Buzoianu nu e în vigoare, e retras, și urmează să fie reformulat. Dacă va conține sau nu un prag explicit care să înlăture orice ambiguitate e o întrebare la care răspunsul va veni abia când noul text va fi publicat.
