Ştefan Birtalan, dublu campion mondial şi cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, a murit, luni, în jurul orei 6:00, anunţă clubul Steaua.
UPDATE: Ştefan Birtalan va fi înmormântat miercuri, a anunţat clubul din Bulevardul Ghencea.
Trupul neînsufleţit al celui mai bun jucător al lumii în 1974, 1976 şi 1977 va fi depus marţi, în jurul prânzului, la Capela Cimitirului Ghencea 3. Înmormântarea va avea loc miercuri, de la ora 12:00.
ȘTIRE INIȚIALĂ: Birtalan a fost supus unui transplant de ficat în 2008 şi era internat de mai mult timp la Spitalul Fundeni din Capitală.
„Lumea e nedreaptă. Nu poate să moară aşa repede un asemenea om. Un om şi un handbalist incredibil. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a spus plângând, fostul său coleg, Vasile Stângă, conform paginii de Facebook a grupării Steaua Bucureşti.
Ștefan Birtalan: Drumul către excelență început în inima Jiboului
Ştefan Birtalan, născut pe 25 septembrie 1948 în Jibou, județul Sălaj, a fost un sportiv versatil încă din timpul liceului, practicând handbal, volei, baschet și atletism. La vârsta de 16 ani, și-a început cariera în echipa de handbal Rapid CFR Jibou, concurând în Campionatul Regional Cluj.
În 1966, când s-a înscris la Școala Tehnică de Construcții din Baia Mare, Ştefan Birtalan a început să practice volei la echipa „U” Explorări, care evolua în prima ligă, fără să știe că orașul găzduia și o echipă de handbal. Mai târziu, Birtalan s-a alăturat echipei de handbal Mînerul Baia Mare, care atunci activa în campionatul regional.
Cu el în echipă, Mînerul a reușit să promoveze mai întâi în liga „B”, iar apoi în Divizia A.
A câștigat titlurile mondiale în 1970 și 1974
A câștigat titlurile mondiale în 1970, la Paris, Franța, și în 1974, la Berlin. La Campionatul Mondial din 1974, a fost golgheterul competiției, cu 43 de goluri marcate.
La Jocurile Olimpice de la München, din 1972, a făcut parte din echipa României care a câștigat medalia de bronz, dar a jucat doar într-un singur meci. În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, unde echipa României a obținut medalia de argint, a jucat în șase partide și a fost golgheterul competiției, cu 32 de goluri marcate.
Olimpiada din 1980: Performanță de bronz
În 1980, a participat pentru a treia oară la o ediție a Jocurilor Olimpice și s-a întors din nou cu o medalie, de data aceasta de bronz. A jucat în toate cele șase partide și a marcat 23 de goluri.
Carieră de antrenor și contribuția sa la handbalul românesc
După retragerea din activitatea competițională, a început o carieră de antrenor în Italia, unde a fost și antrenor-jucător.
La întoarcerea în România, a devenit secundul lui Radu Voina la Steaua și, în paralel, a pregătit echipa națională masculină de handbal – tineret. Din 1991 până în 1994, a fost antrenor principal la Steaua.
În 1994, a plecat în Qatar, unde a fost antrenor coordonator al tuturor echipelor naționale de handbal ale acestei țări, iar la campionatul de tineret din Argentina din 1995, echipa sa a învins echipa națională a României.
S-a întors în țară în 1999 și până în 2002 a fost antrenor principal la Steaua, cu care a câștigat două titluri de campion și două cupe ale României, în 2000 și 2001.
În 2002, a renunțat la antrenorat din cauza unor probleme de sănătate și a fost cooptat în staff-ul de conducere al secției de handbal a Stelei.
A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și Medalia națională „Serviciul Credincios” clasa I.
(Te-ar putea interesa și: U BT CLUJ, MECI CU TROFEUL PE MASĂ. CAMPIOANA LIGII NAȚIONALE DE BASCHET MASCULIN SE POATE DECIDE ASTĂZI)
Dacă dețineți informații despre acest subiect, ne puteți scrie pe Whatsapp la 0770660588, sau pe adresa de e-mail: [email protected].
